ترجمة سورة المجادلة

Romanian - Romanian translation

ترجمة معاني سورة المجادلة باللغة الرومانية من كتاب Romanian - Romanian translation.


Aceia dintre voi care îşi compară femeile cu spatele mamelor, să ştie că ele nu le sunt mame, căci mame le sunt doar acelea care i-au născut. Ei spun o vorbă nesăbuită şi neîntemeiată. Dumnezeu este Cel ce şterge păcatele, Iertătorul

Cei care îşi compară femeile cu spatele mamelor lor şi repetă ceea ce au spus, va trebui să sloboade un rob înainte de a se atinge din nou de ele. Aşa vă este predicat. Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiţi.

Cel care nu află aşa ceva, atunci să postească două luni necurmat înainte de a se atinge unul de celălalt. Cel care nu poate, atunci să ospăteze şaizeci de sărmani. Aceasta pentru ca voi să credeţi în Dumnezeu şi în trimisul Său. Acestea sunt rânduielile lui Dumnezeu, iar cei care le încalcă vor avea parte de o dureroasă osândă.

Cei care se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său vor fi răsturnaţi precum au fost şi cei dinaintea lor. Noi am pogorât semne vădite. Tăgăduitorii vor avea o osândă umilitoare

în Ziua când Dumnezeu îi va scula şi le va da ştire de ceea ce-au săvârşit. Dumnezeu le-a ţinut socoteala, însă ei au uitat. Dumnezeu este Martor asupra tuturor.

Nu vezi oare că Dumnezeu ştie ceea ce este în ceruri, precum şi pe pământ? Nu stau de vorbă trei, unde El să nu fie al patrulea, ori cinci şi El să nu fie al şaselea. Fie ei mai puţini ori mai mulţi, El este cu ei oriunde s-ar afla. În Ziua Învierii, El îi va înştiinţa de ceea ce-au săvârşit. Dumnezeu este Atotcunoscător!

Nu i-ai văzut pe cei cărora li s-a oprit sfatul în taină. Ei s-au apucat iarăşi de ceea ce le-a fost oprit. Ei ţin sfaturi în taină cu păcat şi vrăjmăşie şi nedându-i ascultare Trimisului. Când vin la tine te salută, cum nici Dumnezeu nu te-a salutat. Ei spun în sinea lor: “Să nu ne pedepsească Dumnezeu pentru ceea ce spunem!” În Gheena vor fi aruncaţi! Ce rea devenire!

O, voi cei ce credeţi! Atunci când luaţi parte la sfaturi în taină, feriţi-vă de păcat, de vrăjmăşie, de neascultarea Trimisului. Vorbiţi cu bunătate şi pioşenie. Temeţi-vă de Dumnezeu, căci veţi fi adunaţi înaintea Lui.

Sfaturile în taină vin de la Satan pentru a-i mâhni pe credincioşi. El nu le poate face însă nici un rău decât cu îngăduinţa lui Dumnezeu. Credincioşii să se încredinţeze lui Dumnezeu!

O, voi cei ce credeţi, când vi se spune: “Faceţi loc şi altora la sfaturile voastre!” Atunci, faceţi loc, căci şi Dumnezeu vă va face loc. Când vi se spune: “Sculaţi-vă!” Atunci, sculaţi-vă. Dumnezeu îi va ridica pe trepte pe cei care cred şi au primit ştiinţa. Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiţi.

O, voi cei ce credeţi! Când aveţi un sfat de taină cu trimisul, daţi milostenie înainte! Aşa este mai bine pentru voi şi mai curat. Dacă nu veţi găsi nimic (de dat), să ştiţi că Dumnezeu este Iertător, Milostiv!

Vă temeţi ca înainte de vorba voastră să daţi milostenie? Când nu o faceţi, iar Dumnezeu se întoarce către voi, atunci faceţi rugăciunea, daţi milostenie, daţi-i ascultare lui Dumnezeu şi trimisului Său. Dumnezeu este Ştiutor a ceea ce făptuiţi.

Nu i-ai văzut pe cei care stau în spatele unor oameni asupra cărora Dumnezeu s-a mâniat şi care nu sunt nici de-ai voştri şi nici de-ai lor? Ei jură strâmb, chiar dacă ştiu!

Dumnezeu le-a pregătit o osândă aprigă, căci rău este ceea ce fac.

Ei îşi iau jurămintele ca pavăză şi-i împiedică pe oameni de la calea lui Dumnezeu. Ei vor avea o osândă umilitoare.

Nici averile şi nici copiii nu le vor fi de vreun folos în faţa lui Dumnezeu. Ei sunt soţii Focului, unde vor veşnici.

În Ziua când Dumnezeu îi va scula pe toţi, ei I se vor jura precum vi se jură şi vouă socotind că se sprijină pe ceva. Nu sunt ei oare mincinoşi?

Satan a pus stăpânire pe ei şi i-a făcut să uite amintirea lui Dumnezeu. Aceştia sunt iubitorii lui Satan. Iubitorii lui Satan nu sunt ei oare pierduţi?

Cei care se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său vor fi cei mai umiliţi.

Dumnezeu a scris: “Eu şi trimişii Mei vom birui întotdeauna. Dumnezeu este Brav, Puternic.

Nu vei afla oameni ce cred în Dumnezeu şi în Ziua de Apoi care să le arate prietenie celor care se împotrivesc lui Dumnezeu şi trimisului Său, chiar de sunt taţii lor, fiii lor, fraţii lor ori obştea lor. Dumnezeu le-a scris în inimi credinţa şi i-a întărit cu duhul Său. El îi va lăsa să intre în Grădinile pe sub care curg râuri, unde vor veşnici. Dumnezeu este mulţumit de ei, iar ei sunt mulţumiţi de El. Aceştia sunt iubitorii lui Dumnezeu. Iubitorii lui Dumnezeu nu sunt oare cei fericiţi?

Cele din ceruri şi de pe pământ îl preamăresc pe Dumnezeu. El este Puternicul, Înţeleptul.
سورة المجادلة
معلومات السورة
الكتب
الفتاوى
الأقوال
التفسيرات

سورة (المجادلة) من السُّوَر المدنية، نزَلتْ لتحريم عادةٍ من عادات الجاهلية؛ وهي (الظِّهار)، وذلك في حادثةِ مظاهرة أوسِ بن الصامت مِن زوجِه خَوْلةَ، وقد جاءت السورةُ بمقصدٍ عظيم؛ وهو إثبات علمِ الله، وإحاطتِه بكل شيء، ومِن كمال ألوهيته سبحانه: الحُكْمُ العدل فيما يصلُحُ لهم من الشرائع، وخُتمت السورة ببيان حال أعداء الله، وحالِ أوليائه.

ترتيبها المصحفي
58
نوعها
مدنية
ألفاظها
475
ترتيب نزولها
105
العد المدني الأول
28
العد المدني الأخير
28
العد البصري
29
العد الكوفي
29
العد الشامي
28

* قوله تعالى: {قَدْ سَمِعَ اْللَّهُ قَوْلَ اْلَّتِي تُجَٰدِلُكَ فِي زَوْجِهَا وَتَشْتَكِيٓ إِلَى اْللَّهِ وَاْللَّهُ يَسْمَعُ تَحَاوُرَكُمَآۚ إِنَّ اْللَّهَ سَمِيعُۢ بَصِيرٌ} [المجادلة: 1]:

عن عائشةَ أمِّ المؤمنين رضي الله عنها، قالت: «الحمدُ للهِ الذي وَسِعَ سَمْعُه الأصواتَ، لقد جاءت خَوْلةُ إلى رسولِ اللهِ صلى الله عليه وسلم تشكو زوجَها، فكان يَخفَى عليَّ كلامُها؛ فأنزَلَ اللهُ عز وجل: {قَدْ سَمِعَ اْللَّهُ قَوْلَ اْلَّتِي تُجَٰدِلُكَ فِي زَوْجِهَا} [المجادلة: 1] إلى آخرِ الآيةِ». أخرجه النسائي (٣٤٦٠)، وابن ماجه (١٨٨).

* قوله تعالى: {وَإِذَا جَآءُوكَ حَيَّوْكَ بِمَا لَمْ يُحَيِّكَ بِهِ اْللَّهُ} [المجادلة: 8]:

عن عبدِ اللهِ بن عمرٍو رضي الله عنهما، قال: «إنَّ اليهودَ كانوا يقولون لرسولِ اللهِ ﷺ: سامٌ عليك! ثم يقولون في أنفسِهم: {لَوْلَا يُعَذِّبُنَا اْللَّهُ بِمَا نَقُولُۚ} [المجادلة: 8]؛ فنزَلتْ هذه الآيةُ: {وَإِذَا جَآءُوكَ حَيَّوْكَ بِمَا لَمْ يُحَيِّكَ بِهِ اْللَّهُ} [المجادلة: 8] إلى آخرِ الآيةِ». أخرجه أحمد (٦٥٨٩).

* قوله تعالى: {وَيَحْلِفُونَ عَلَى اْلْكَذِبِ وَهُمْ يَعْلَمُونَ} [المجادلة: 14]:

عن عبدِ اللهِ بن عباسٍ رضي الله عنهما، قال: «قال رسولُ اللهِ صلى الله عليه وسلم: «يدخُلُ عليكم رجُلٌ ينظُرُ بعينِ شيطانٍ، أو بعَيْنَيْ شيطانٍ»، قال: فدخَلَ رجُلٌ أزرَقُ، فقال: يا مُحمَّدُ، علامَ سبَبْتَني -أو: شتَمْتَني، أو نحوَ هذا-؟ قال: وجعَلَ يَحلِفُ، قال: فنزَلتْ هذه الآيةُ في المجادلةِ: {وَيَحْلِفُونَ عَلَى اْلْكَذِبِ وَهُمْ يَعْلَمُونَ} [المجادلة: 14]، والآيةُ الأخرى». أخرجه أحمد (٢١٤٧).

قال محقِّقو "المسند" (4 /48): «قوله: «فقال: يا مُحمَّدُ، علامَ سبَبْتَني؟»؛ كذا جاء في جميع الأصول، وكذلك هو في "مسند البزار"، وزيادة: «يا محمد» - كما قال الشيخُ أحمد شاكر- خطأٌ ينافي السياق؛ فإن الذي نُسِب إليه السبُّ والشَّتم هنا هو المنافقُ الأزرق، ورسولُ الله يَسأله ويتَّهِمُه، وهو يَحلِف كاذبًا يَتبرَّأ من التُّهمة، وقد جاء في "تفسير الطبري" على الصواب بإسقاطِ هذه الزيادة، وسيأتي على الصواب أيضًا عند أحمد (2407)»، انظر السبب الآتي.

* قوله تعالى: {يَوْمَ يَبْعَثُهُمُ اْللَّهُ جَمِيعٗا فَيَحْلِفُونَ لَهُۥ كَمَا يَحْلِفُونَ لَكُمْ وَيَحْسَبُونَ أَنَّهُمْ عَلَىٰ شَيْءٍۚ أَلَآ إِنَّهُمْ هُمُ اْلْكَٰذِبُونَ} [المجادلة: 18]:

عن سعيدِ بن جُبَيرٍ، أنَّ ابنَ عباسٍ رضي الله عنهما حدَّثه، قال: «كان رسولُ اللهِ صلى الله عليه وسلم في ظلِّ حُجْرةٍ مِن حُجَرِه، وعنده نَفَرٌ مِن المسلمين، قد كاد يَقلِصُ عنهم الظِّلُّ، قال: فقال: «إنَّه سيأتيكم إنسانٌ ينظُرُ إليكم بعَيْنَيْ شيطانٍ، فإذا أتاكم، فلا تُكلِّموه»، قال: فجاء رجُلٌ أزرَقُ، فدعاه رسولُ اللهِ صلى الله عليه وسلم، فكلَّمَه، قال: «علامَ تَشتِمُني أنتَ، وفلانٌ، وفلانٌ؟»، نَفَرٌ دعَاهم بأسمائهم، قال: فذهَبَ الرَّجُلُ، فدعَاهم، فحلَفوا باللهِ واعتذَروا إليه، قال: فأنزَلَ اللهُ عز وجل: {فَيَحْلِفُونَ لَهُۥ كَمَا يَحْلِفُونَ لَكُمْ وَيَحْسَبُونَ ...} [المجادلة: 18] الآيةَ» أخرجه أحمد (2407).

* سورةُ (المجادلة):

سُمِّيت سورةُ (المجادلة) بهذا الاسم؛ لافتتاحها بقصَّة مجادلةِ امرأةِ أوس بن الصامت عند النبي صلى الله عليه وسلم.

وتُسمَّى كذلك بـ (قَدْ سَمِعَ)؛ لافتتاحها بهذا اللفظِ.

1. الظِّهار وكفَّارته (١-٤).

2. خَسارة مَن عادى اللهَ، وتعدَّى حدوده (٥-١٩).

3. حال أعداء الله، ومدحُ أوليائه (٢٠-٢٢).

ينظر: "التفسير الموضوعي لسور القرآن الكريم" لمجموعة من العلماء (8 /34).

يقول ابنُ عاشور رحمه الله عن مقصد السورةِ: «الحُكْمُ في قضيَّة مظاهرة أوسِ بن الصامت من زوجه خَوْلة.
وإبطالُ ما كان في الجاهلية من تحريم المرأة إذا ظاهَر منها زوجُها، وأن عملهم مخالفٌ لِما أراده الله، وأنه من أوهامهم وزُورِهم التي كبَتَهم اللهُ بإبطالها، وتخلَّصَ من ذلك إلى ضلالاتِ المنافقين؛ ومنها مناجاتُهم بمرأى المؤمنين ليَغِيظوهم ويحزُنوهم.
ومنها موالاتهم اليهودَ، وحَلِفُهم على الكذب، وتخلَّل ذلك التعرُّض لآداب مجلس الرسول صلى الله عليه وسلم.

وشرع التصدُّق قبل مناجاة الرسول صلى الله عليه وسلم.

والثناء على المؤمنين في مجافاتهم اليهودَ والمشركين.

وأن اللهَ ورسوله وحِزْبَهما هم الغالبون». "التحرير والتنوير" لابن عاشور (28 /6).