ترجمة سورة السجدة

Romanian - Romanian translation

ترجمة معاني سورة السجدة باللغة الرومانية من كتاب Romanian - Romanian translation.


Pogorârea Cărţii, fără nici o îndoială, este de la Domnul lumilor.

Vor spune, oare: “El a născocit-o!” Ba nu! Această Carte este Adevărul de la Domnul tău ca tu să previi un popor la care nici un prevenitor nu a mai venit înaintea ta. Poate se vor lăsa călăuziţi!

Dumnezeu este Cel ce a creat în şase zile cerurile, pământul şi ceea ce se află între ele, apoi s-a aşezat pe Tron. Nu aveţi afară de El oblăduitor şi nici mijlocitor. Nu chibzuiţi, oare?

El cârmuieşte totul de la cer la pământ, şi apoi totul se va ridica la El într-o Zi mare cât o mie de ani, după cum număraţi voi.

El cunoaşte tăinuitul şi mărturisitul. El este Puternicul, Milostivul

care a făcut frumos ceea ce a creat şi care a început crearea omului din lut,

apoi i-a făcut pe urmaşii lui să iasă dintr-o apă lepădată.

El l-a desăvârşit şi a suflat în el din duhul Său. El v-a creat vouă auzul, văzul şi inimile. Voi, puţin, îi sunteţi însă mulţumitori!

Ei spun: “După ce ne vom fărâmiţa în ţărână, vom avea iarăşi o nouă făptură?”, căci ei nu cred în Întâlnirea cu Domnul lor.

Spune: “Îngerul morţii căruia i-aţi fost încredinţaţi vă va culege, apoi la Domnul vostru veţi fi întorşi.”

O, dacă i-ai vedea atunci pe cei nelegiuiţi cu capetele plecate înaintea Domnului lor! “Domnul nostru! Am văzut şi am auzit. Întoarce-ne pe pământ, căci vom face numai bine şi vom crede cu tărie.”

Dacă am fi vrut, am fi dăruit fiecărui suflet călăuzirea. Spusa de la Mine se împlineşte: “Voi umple Gheena cu ginni şi cu oameni laolaltă.”

Gustaţi că aţi uitat întâlnirea cu această zi a voastră. Şi Noi v-am uitat! Gustaţi osânda veşniciei pentru ceea ce aţi făptuit.

Numai aceia cred în semnele Noastre, care se prosternează când le sunt amintite şi care-L preamăresc în laude pe Domnul lor şi nu se arată îngâmfaţi.

Ei se smulg din aşternuturile lor ca să-L cheme pe Domnul lor cu teamă şi râvnă şi dau milostenie din ceea ce i-am înzestrat.

Nici un suflet nu ştie ce bucurii îi sunt sortite ca răsplată a faptelor sale!

Credinciosul este deopotrivă cu cel stricat?! Nu, ei nu sunt deopotrivă!

Cei care cred şi săvârşesc fapte bune vor avea Grădinile Limanului ca loc de şedere pentru faptele lor,

iar cei stricaţi vor avea Focul ca liman. De fiece dată când vor încerca să iasă, vor fi daţi înapoi spunându-li-se: “Gustaţi osânda Focului pe care îl socoteaţi minciună.”

Noi îi vom face să guste osânda cea blândă înainte de osânda cea mare. Poate se vor întoarce!

Cine este mai nedrept decât cel care se întoarce de la semnele Domnului său după ce i-au fost amintite? Noi ne răzbunăm pe nelegiuiţi.

Noi am dăruit Cartea lui Moise — nu te îndoi că n-a primit-o — şi am rânduit-o călăuzire fiilor lui Israel.

Noi am făcut căpetenii dintre ei care să-i călăuzească din porunca Noastră, când erau răbdători şi credeau cu tărie în semnele Noastre.

Domnul tău va judeca între ei în Ziua Învierii şi le va desluşi de ce se învrăjbeau.

Oare nu le este învăţătură văzând câte leaturi am nimicit înaintea lor şi prin ale căror aşezăminte ei merg acum? Întru aceasta sunt semne! Ei nu aud, oare?!

Ei nu au văzut cum mânăm apa către ţinutul sterp şi facem să crească din el grâne din care mănâncă ei şi dobitoacele lor? Ei văd, oare?

Ei spun: “Când va veni biruinţa aceasta, dacă spuneţi adevărul?”

Spune: :”Ziua cuceririi nu slujeşte la nimic celor care nu au crezut, căci ei nu au nimic de aşteptat!”

Îndepărtează-te de ei şi aşteaptă! Căci şi ei aşteaptă...

O, profetule! Teme-te de Dumnezeu! Nu da ascultare tăgăduitorilor şi nici făţarnicilor! Dumnezeu este Ştiutor, Înţelept
سورة السجدة
معلومات السورة
الكتب
الفتاوى
الأقوال
التفسيرات

سورةُ (السَّجْدة) من السُّوَر المكية، وقد جاءت بإنذارِ الكافرين من النار، وتوبيخِهم على اتِّباع الآلهة الزائفة التي لا تغني من الحقِّ شيئًا، ودعَتْهم إلى التواضُعِ واتِّباع دِينِ الله الحقِّ؛ من خلال تَرْكِ التكبُّر، والسجودِ لله، مذكِّرةً لهم بأصلِ خِلْقتهم، وبقوَّةِ الله عز وجل وقُدْرته؛ فهو المستحِقُّ للعبادة، وقد كان صلى الله عليه وسلم يَقرؤُها في صلاةِ فَجْرِ يوم الجمعة.

ترتيبها المصحفي
32
نوعها
مكية
ألفاظها
374
ترتيب نزولها
75
العد المدني الأول
30
العد المدني الأخير
30
العد البصري
29
العد الكوفي
30
العد الشامي
30

* قوله تعالى: {تَتَجَافَىٰ جُنُوبُهُمْ عَنِ اْلْمَضَاجِعِ} [السجدة: 16]:

عن أنسِ بن مالكٍ رضي الله عنه: «أنَّ هذه الآيةَ: {تَتَجَافَىٰ جُنُوبُهُمْ عَنِ اْلْمَضَاجِعِ} [السجدة: 16]  نزَلتْ في انتظارِ الصَّلاةِ التي تُدْعى العَتَمةَ». أخرجه الترمذي (٣١٩٦).

و(صلاةُ العَتَمةِ): هي صلاةُ العِشاءِ؛ لِما جاء في الحديثِ عن عبدِ اللهِ بن عُمَرَ رضي الله عنهما، قال: «صلَّى لنا رسولُ اللهِ ﷺ العِشاءَ، وهي التي يَدْعو الناسُ العَتَمةَ ...». أخرجه البخاري (٥٦٤).

* سورة (السَّجْدة):

سُمِّيت بذلك لِما ذكَر اللهُ تعالى فيها من أوصافِ المؤمنين، الذين إذا سَمِعوا آياتِ القرآن {خَرُّواْۤ سُجَّدٗاۤ وَسَبَّحُواْ بِحَمْدِ رَبِّهِمْ وَهُمْ لَا يَسْتَكْبِرُونَ} [السجدة: 15]. وقال البِقاعيُّ: «واسمُها (السَّجْدة) منطبِقٌ على ذلك بما دعَتْ إليه آيَتُها من الإخباتِ، وتركِ الاستكبار». "مصاعد النظر للإشراف على مقاصد السور" (2 /361).

* سورة ({الٓمٓ ١ تَنزِيلُ})، أو ({الٓمٓ ١ تَنزِيلُ} السَّجْدةَ):

دلَّ على ذلك افتتاحُ السُّورة بذلك، واحتواؤها على سَجْدةٍ، وصحَّ عن عبدِ اللهِ بن عباسٍ رضي الله عنهما: «أنَّ النبيَّ ﷺ كان يَقرأُ في صلاةِ الفَجْرِ يومَ الجُمُعةِ: {الٓمٓ ١ تَنزِيلُ} السَّجْدةَ، و{هَلْ أَتَىٰ عَلَى اْلْإِنسَٰنِ حِينٞ مِّنَ اْلدَّهْرِ}، وأنَّ النبيَّ ﷺ كان يَقرأُ في صلاةِ الجُمُعةِ سورةَ الجُمُعةِ، والمُنافِقِينَ». أخرجه مسلم (٨٧٩).

ولها أسماءٌ أخرى غيرُ ما ذكرنا.

ينظر: "التفسير الموضوعي لسور القرآن الكريم" لمجموعة من العلماء (6 /47-48).

* كان النبيُّ صلى الله عليه وسلم يَقرؤُها في فَجْرِ يوم الجمعة:

 عن عبدِ اللهِ بن عباسٍ رضي الله عنهما: «أنَّ النبيَّ ﷺ كان يَقرأُ في صلاةِ الفَجْرِ يومَ الجُمُعةِ: {الٓمٓ ١ تَنزِيلُ} السَّجْدةَ، و{هَلْ أَتَىٰ عَلَى اْلْإِنسَٰنِ حِينٞ مِّنَ اْلدَّهْرِ}، وأنَّ النبيَّ ﷺ كان يَقرأُ في صلاةِ الجُمُعةِ سورةَ الجُمُعةِ، والمُنافِقِينَ». أخرجه مسلم (٨٧٩).

* كان النبيُّ صلى الله عليه وسلم يَقرؤُها قبل نومِه:

عن جابرِ بن عبدِ اللهِ رضي الله عنهما: «أنَّ النبيَّ ﷺ كان لا يَنامُ حتى يَقرأَ {الٓمٓ ١ تَنزِيلُ}، و{تَبَٰرَكَ اْلَّذِي بِيَدِهِ اْلْمُلْكُ}». أخرجه الترمذي (٣٤٠٤).

اشتمَلتْ سورةُ (السَّجْدة) على الموضوعات الآتية:

1. القرآن حقٌّ مُنزَّل (١-٣).

2. الخَلْقُ: مُدَّته، وأنه حسَنٌ (٤-٩).

3. إثبات البعث (١٠-١١).

4. ذلُّ المجرمين يوم الدِّين (١٢-١٤).

5. علامات الإيمان (١٥- ١٧).

6. الجزاء العادل (١٨-٢٢).

7. الإمامة في الدِّين (٢٣-٢٥).

8. آياتٌ وعِظات (٢٦- ٣٠).

ينظر: "التفسير الموضوعي لسور القرآن الكريم" لمجموعة من العلماء (6 /51).

مقصدُ السُّورة الأعظم: هو إنذارُ الكفار بهذا الكتاب، وأنه مِن عندِ الله عزَّ وجلَّ؛ فلا يأتيه الباطلُ مِن بينِ يديه ولا مِن خلفِه، وبيانُ بطلانِ آلهتهم وزيفِها، والتذكيرُ بقدرة الله والبعث، وكذا تذكيرُهم بوجوب اتِّباع النبي صلى الله عليه وسلم المرسَل بهذا الكتاب؛ فمِن خلال الاتباع يكون الفوزُ بالجنة، والنجاةُ من النار، ولتحقيقِ ذلك لا بد من الاستجابة لله، والتواضُعِ لأمره، وتركِ الاستكبار والعناد، واسمُ السورة دالٌّ على ذلك.

ينظر: "مصاعد النظر للإشراف على مقاصد السور" للبقاعي (2 /361)، و"التحرير والتنوير" لابن عاشور (21 /204).