ترجمة سورة الواقعة

Romanian - Romanian translation

ترجمة معاني سورة الواقعة باللغة الرومانية من كتاب Romanian - Romanian translation.


nimeni nu-l va mai socoti minciună.

El coboară, El ridică!

Când pământul va fi zgâlţâit din ţâţâni,

când munţii vor fi făcuţi fărâme

şi vor fi precum praful spulberat,

atunci veţi fi voi de trei feluri.

Cei de-a dreapta! Cine vor fi oare cei de-a dreapta?

Cei de-a stânga! Cine vor fi oare cei de-a stânga?

Cei înainte mergători. Înainte mergătorii,

ei vor fi cei apropiaţi.

În Grădinile Plăcerii

vor fi mulţime dintre primii

şi puţinii dintre ultimii,

pe paturi împletite,

întinşi pe ele faţă în faţă.

Flăcăiandri nemuritori vor umbla printre ei

cu potire şi ibrice, şi un pocal de la izvor

de care nu-i va durea capul şi nici nu se vor îmbăta;

fructele vor fi pe alese

şi carnea de pasăre după poftă.

Vor avea acolo hurii cu ochi

asemenea mărgăritarelor ascunse

drept răsplată a faptelor lor.

Şi nu vor auzi acolo vorbe deşarte şi nici învinuiri de păcate

ci numai un singur cuvânt: “Pace!... Pace!”

Cei de-a dreapta! Ce va fi cu cei de-a dreapta?

Ei vor sta sub lotuşi despinaţi,

sub salcâmi frumos înşiraţi.

sub umbră întinsă,

lângă apă curgătoare,

cu fructe din belşug

neculese dinainte şi neoprite,

pe aşternuturi înălţate.

Noi le-am făcut pe ele în chip deosebit,

Noi le-am făcut fecioare,

iubitoare, însoţitoare

celor de-a dreapta.

Mulţi vor fi dintre cei dintâi

şi mulţi vor fi dintre cei de pe urmă.

Cei de-a stânga! Ce va fi cu cei de-a stânga?

Ei vor sta sub un vânt arzător într-o apă clocotindă,

sub o umbră de fum negru,

nici răcoroasă şi nici plăcută.

Înainte îndestulaţi fiind,

stăruiau în marele păcat.

Ei spuneau: “După ce vom muri şi vom fi ţărână şi oase, vom mai fi noi oare sculaţi

ori strămoşii noştri dintâi?”

Spune: “Cei dintâi şi cei de pe urmă,

vor fi adunaţi la vremea cunoscută a unei Zile.”

O, voi cei rătăciţi, cei hulitori!

Veţi mânca fructe din copacul Zaqqum

până vă veţi umple burţile,

apoi veţi bea după ele apă clocotindă —

veţi bea precum cămilele însetate.

Aşa va fi găzduirea lor în Ziua Judecăţii!

Noi v-am creat. De ce nu credeţi totuşi?

Vedeţi sămânţa pe care o vărsaţi?

Voi aţi creat-o ori Noi suntem Creatorii?

Noi am sorocit moartea printre voi şi nimeni nu Ne-o poate lua înainte

ca să vă înlocuim cu alţii asemenea vouă şi să vă facem cum voi nici nu ştiţi.

Cunoaşteţi întâia facere? De ce nu vă aduceţi aminte însă?

Aţi văzut ceea ce aţi arat?

Voi îl veţi semăna ori Noi vom fi Semănătorii?

Dacă am vrea, l-am face pustiu. V-ar mai arde, atunci, de glume?

“Iată-ne datornici,

ba chiar de tot lipsiţi!”

Aţi văzut apa pe care o beţi?

Voi aţi pogorât-o din nori ori Noi suntem Cei care am pogorât-o?

Dacă am vrea, am face-o amară! De ce nu mulţumiţi totuşi!

Aţi văzut focul pe care-l aprindeţi?

Voi aţi făcut să crească copacul lui ori Noi suntem cei care l-am făcut?

Noi am făcut toate acestea drept amintire şi bucurie pentru călătorii pustiului.

Preamăreşte numele Domnului tău cel Mare.

Nu!... Jur pe asfinţitul stelelor!

Şi este un jurământ, dacă ştiţi, greu!

Acesta este un Coran Prea-cinstit.

dintr-o Carte ascunsă.

Să nu-l atingă decât cei curaţi,

căci este o Pogorâre de la Domnul lumilor!

Vă îndoiţi de această spusă?

Vreţi să vă câştigaţi traiul hulind?

Când sufletul dă să iasă

şi voi, în clipa aceea îl priviţi,

Noi suntem mult mai aproape de el decât voi cei ce-l înconjuraţi, însă nu Ne puteţi zări.

Dacă nu aţi fi printre cei care vor fi judecaţi,

de ce nu întoarceţi acest suflet, dacă spuneţi adevărul?

Dacă acest om este dintre cei apropiaţi de Dumnezeu,

va găsi tihna, parfumurile şi Grădinile Plăcerii.

Dacă este dintre cei de-a dreapta:

“Pace ţie!... Tu eşti cu cei de-a dreapta!”

Dacă este însă dintre hulitorii rătăciţi,

va fi găzduit în apă clocotindă

şi apoi aruncat în Iadul cu flăcări.

Acesta este Adevărul sigur!

Preamăreşte Numele Domnului tău cel Mare!

Cele din ceruri şi de pe pământ îl preamăresc pe Dumnezeu. El este Puternicul, Înţeleptul.
سورة الواقعة
معلومات السورة
الكتب
الفتاوى
الأقوال
التفسيرات

سورة (الواقعة) من السُّوَر المكية، نزلت بعد سورة (طه)، وقد جاءت بتذكيرِ الناس بوقوع يوم القيامة؛ للدَّلالة على عظمة الله عز وجل، وترهيبًا لهم من مخالفة أوامره، ودعوةً لهم إلى اتباع الدِّين الحق وتركِ الباطل، وخُتمت السورة الكريمة بتعظيمِ القرآن، وصدقِ أخباره وما جاء به، وقد أُثر عن النبي صلى الله عليه وسلم قراءتُه لها في صلاة الفجر.

ترتيبها المصحفي
56
نوعها
مكية
ألفاظها
380
ترتيب نزولها
46
العد المدني الأول
99
العد المدني الأخير
99
العد البصري
97
العد الكوفي
96
العد الشامي
99

* قوله تعالى: {فَلَآ أُقْسِمُ بِمَوَٰقِعِ اْلنُّجُومِ ٧٥ وَإِنَّهُۥ لَقَسَمٞ لَّوْ تَعْلَمُونَ عَظِيمٌ ٧٦ إِنَّهُۥ لَقُرْءَانٞ كَرِيمٞ ٧٧ فِي كِتَٰبٖ مَّكْنُونٖ ٧٨ لَّا يَمَسُّهُۥٓ إِلَّا اْلْمُطَهَّرُونَ ٧٩ تَنزِيلٞ مِّن رَّبِّ اْلْعَٰلَمِينَ ٨٠ أَفَبِهَٰذَا اْلْحَدِيثِ أَنتُم مُّدْهِنُونَ ٨١ وَتَجْعَلُونَ رِزْقَكُمْ أَنَّكُمْ تُكَذِّبُونَ} [الواقعة: 75-82]:

عن عبدِ اللهِ بن عباسٍ رضي الله عنهما، قال: «مُطِرَ الناسُ على عهدِ النبيِّ ﷺ، فقال النبيُّ ﷺ: «أصبَحَ مِن الناسِ شاكرٌ، ومنهم كافرٌ، قالوا: هذه رحمةُ اللهِ، وقال بعضُهم: لقد صدَقَ نَوْءُ كذا وكذا»، قال: فنزَلتْ هذه الآيةُ: {فَلَآ أُقْسِمُ بِمَوَٰقِعِ اْلنُّجُومِ} [الواقعة: 75]، حتى بلَغَ: {وَتَجْعَلُونَ رِزْقَكُمْ أَنَّكُمْ تُكَذِّبُونَ} [الواقعة: 82]». أخرجه مسلم (٧٣).

* سورة (الواقعة):

سُمِّيت هذه السورة بـ(الواقعة)؛ لافتتاحِها بهذا اللفظ، ولتسميةِ النبيِّ صلى الله عليه وسلم لها بذلك:

عن أبي بكرٍ الصِّدِّيقِ رضي الله عنه، قال: «سألتُ رسولَ اللهِ ﷺ: ما شيَّبَكَ؟ قال: «سورةُ هودٍ، والواقعةِ، و{عَمَّ يَتَسَآءَلُونَ}، و{إِذَا اْلشَّمْسُ كُوِّرَتْ}»». أخرجه الترمذي (٣٢٩٧).

و(الواقعةُ): اسمٌ من أسماءِ يوم القيامة.

* سورة (الواقعة) من السُّوَر التي شيَّبتْ رسولَ الله صلى الله عليه وسلم:

عن أبي بكرٍ الصِّدِّيقِ رضي الله عنه، قال: «سألتُ رسولَ اللهِ ﷺ: ما شيَّبَكَ؟ قال: «سورةُ هودٍ، والواقعةِ، و{عَمَّ يَتَسَآءَلُونَ}، و{إِذَا اْلشَّمْسُ كُوِّرَتْ}»». أخرجه الترمذي (٣٢٩٧).

* أُثِر عن النبي صلى الله عليه وسلم قراءتُه لسورة (الواقعة) في صلاة الفجر:

عن جابرِ بن سَمُرةَ رضي الله عنه، قال: «كان رسولُ اللهِ ﷺ يُصلِّي الصَّلواتِ كنَحْوٍ مِن صلاتِكم التي تُصَلُّون اليومَ، ولكنَّه كان يُخفِّفُ، كانت صَلاتُه أخَفَّ مِن صَلاتِكم، وكان يَقرأُ في الفجرِ الواقعةَ، ونحوَها مِن السُّوَرِ». أخرجه أحمد (٢٠٩٩٥).

1. تحقيق القيامة (١-٥٦).

2. دلائلُ البعث والجزاء (٥٧-٧٤).

3. تعظيم القرآن، وصدقُ أخباره (٧٥-٩٦).

ينظر: "التفسير الموضوعي لسور القرآن الكريم" لمجموعة من العلماء (7 /598).

مقصدُ سورة (الواقعة) هو التذكيرُ بوقوع يوم القيامة وهَوْلِه، ووصفُ ما يحدُثُ به؛ لتخويف الناس وترهيبهم من معصية الله عز وجل ومخالفة أمره، وفي ذلك دعوةٌ لهم للرجوع إلى الحق، والاستجابة لأمر الله.

ويُبيِّن ابن عاشور محورَها فيقول: «هو التذكيرُ بيوم القيامة، وتحقيق وقوعه.

ووصفُ ما يَعرِض لهذا العالَمِ الأرضي عند ساعة القيامة.

ثم صفة أهل الجنة وبعض نعيمهم.

وصفة أهل النار وما هم فيه من العذاب، وأن ذلك لتكذيبهم بالبعث.

وإثبات الحشر والجزاء.

والاستدلال على إمكان الخَلْق الثاني بما أبدعه الله من الموجودات بعد أن لم تكن.

والاستدلال بدلائل قدرة الله تعالى.

والاستدلال بنزعِ الله الأرواحَ من الأجساد والناس كارهون لا يستطيع أحدٌ مَنْعَها من الخروج، على أن الذي قدَرَ على نزعها بدون مُدافعٍ قادرٌ على إرجاعها متى أراد على أن يُمِيتَهم.

وتأكيد أن القرآن منزلٌ من عند الله، وأنه نعمةٌ أنعم الله بها عليهم فلم يشكروها، وكذَّبوا بما فيه». "التحرير والتنوير" لابن عاشور (27 /280).